Himera

Autor : Daniyela.82
Daniyela.82
38 Vizualizari
Himera in acea persoană unde si umbra are farmec si parfum
Unde vorbele au contur, o mângâiere pe al meu tărâm
Unde adierea ii răsfiră parul in valuri mici si mari
Unde o mână atinge din greșeală tremurul mâinii si al inimii

Crezând că e vrajă care a impraștiat culoare si fum
M-am zăpăcit, incântată de dulceață si de zbucium
Câteva ramășițe de vorbe rostite de buze ferme, rozalii
Un glas împărțind câteva gânduri si idei, amabilități

Piezându-mă, regasindu-mă, bâjbâi un raspuns in drum
Amețesc plăcut in prezența cuiva, e calm si e acum
Ascult cumva, imi pleacă nervii, nu-mi scot colții
Dintr-un vulcan răzbunător intr-un izvor fior revărsat pe munți

Cu răsuflarea intretăiată, cu trupul strâns in sfori, efectul nu il curm
Privirea blândă, cu ochi mari si negri potolesc un vacarm
In sinea-mi alerg in cerc, trasez traiectorii contradictorii
Sunt in acea mare, intre torenți si stânci, aproape de soare si de ceruri

Ale lui scurte povești le simt scântei si ploi pe caldarâm
Ca intr-un basm se transforma cand intr-un șoim, cand un domn anonim
Ape involburate, mintea in vârtejuri, simțuri in pulsații
Cand si cand apar hotare fara inclinații, fraze fara deviații

Himera mult visată, acea persoană, putem să ducem oare ce dorim
Sa implinim din viață, sa râdem, să lacrimam, sa trăim
Cu vorbe mari, greșeli mici, roluri si adevăruri
Doar ce ne-am oprit in drum, cu partituri de suflet, banali si surprinzători.
Posteaza comentariu
Sponsori