Hora Unirii

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
128 Vizualizari
Hora Unirii

e frig în voi, tovarăși de-a valma cu țărâna
și mare e în voi și vânt de uragan,
din voi se-adapă neamul, că i-ați săpat fântâna
dar astăzi n-avem hrană de sufletul sărman!

iertați-ne prostia și crunta-nstrăinare.
că v-am vândut cenușa și osul din pământ,
am dat odihna voastră pe-o sumă oarecare,
iar visul vieții voastre l-am risipit în vânt!

pe drumul vieții noastre, nimic n-am izbutit,
făcut-am lupta voastră un zbucium în zadar,
unde ați stat cu pieptul, nu mai avem hotar
și-n piepturile noastre, ardoarea a pierit!

ne-am pierdut și dreptul, de-a aspira la astre,
murit-ați pentru codrii și pentru somnul lin,
nici zilele ce vin nu mai sunt ale noastre
și vechile morminte, sunt în pământ străin!

Hora Unirii voastre, rămas-a doar un cânt,
din țara voastră dragă, nimic nu s-a ales,
nimic nu mai hrănește pământu-acesta sfânt,
cum din unirea voastră, nimic n-am înțeles!

vor fi probabil alții, mai vrednici decât noi,
făcând din țara asta, grădina lor de rai,
e frig în noi tovarăși cum frig este și-n voi,
că noi am stins ardoarea piciorului de plai!

e prea târziu tovarăși, pentru noi de-acum
deja sunat-a goarna acestui ultim ceas,
spre moștenirea voastră nu duce niciun drum,
din Hora Unirii voastre, nimic n-a mai rămas!
Posteaza comentariu
Sponsori