Iedera iubirii

Autor : Adam
 
295 Vizualizari
Ai plecat într-o zi spre asfinţit,
Poate doar fluturii au ştiut că noi nu ne vom mai vedea.
De atunci în lume nu te-am mai zărit
Si nici fluturi n-am mai văzut în calea mea.

Macar o boare de presimţire să fi trecut prin mine...
O, cât aş fi dorit să stiu
Că ziua când ai plecat spre apus este ultima din zile,
Înainte de pustiu...

Dacă aş fi ştiut, te-aş fi sărutat cu zile,
Cu patimă aş fi strigat la ceruri
Să prelungească în infinit ceasurile
Sau, mai bine, să ne arunce pe amândoi dincolo de vremuri.

Dacă nu aş fi reuşit să mă tocmesc cu timpul,
Atunci aş fi cerut la cer o derogare
Ca trupul meu să fie câmpul
Pentru o iederă acaparatoare.

Să crească din mine ramuri care să ne înlănţuie,
Să nu mai ştim de unde până unde este fiecare.
Să ne mai uităm din când în când la lume, printr-o ferestruie,
Şi-n restul timpului să ne iubim cu veşnică verde ardoare.

01 aprilie 2019
Posteaza comentariu
Sponsori