Impotența redării

Autor : Daniel Aurelian Rădulescu
Daniel Aurelian Rădulescu
213 Vizualizari
Ați fost vreodat' epuizați de frumusețea
Ce-o găzduiți alături, zi de zi;
Să nu mai știți părinți și nici copii...
Să nu mai știți c-ați trecut tinerețea?

E straniu, ca-ntr-un gând de masochist,
Dorindu-ți certă exclusivitate,
Dar și-a-mpărți-n același timp cu altul, parte
Ce ai să iubești?... Ești Mefisto și Christ!

De câte ori n-ai regretat norocul
Ce nu-ți dă șansă să expui sublimul,
Să-l vadă o lume-ntreagă; femininul
Când e superlativ... și i-ai vrea public locul?!

Cert sunt, că ce-i frumos este simbol mândriei,
Căci e-un mister plăcutul, nu-i un viciu;
Finețea, gustul, fizicu-n deliciu,
Se-ngemănează caracterului, moralei, datoriei!

Natura însăși se desparte greu
De frumusețe, veșnica sa parte,
Și de un timp, naște tot mai frumos, decât dă moarte...
Și-s parte a naturii-n fond... Iubesc frumos, mereu!
25.02.2011
Posteaza comentariu
Sponsori