Incognito

Autor : Cristofir Ana-Maria
 
106 Vizualizari
Nu ne-am vazut de o vesnicie!
Raspunsul la intrebare nu a fost exact...
Despre natura lumilor tarzie
Un filosof pedant un text abscons a redactat,

Lentila timpului inversunata
Nu a fost nici macar zgariata,
Intinata de lichidul amniotic,
Ea ne pregateste lumirea in mod haotic;

Pentru a cufunda naturii visele
Devreme alungate
Peste cearsaful norilor de stea,
Peste o gama rezonabila de fapte,
S-au inventat umbrelele cu arc si catifea,

Apoi ca intr-o clasica minune,
Ne razvratim pe steaua nenumita,
Ascundem cerului o bolta asfintita:
E rost de timp, a fost odata o clipa...

A fost! Insasi s-a prefirat in glaja timpurie,
Stropul de apa dintr-un vechi ocean
Ascunde peste docuri an de an,
Si umbra rasarita parca se cufunda, vesnicie!

E rost de o stransoare sigura pe sine!
Un sambure de adevar albit de spume
Se impamanteneste in dospire:
E rost de dulcea lui tamaduire,

Ca intr-o nuvela despre ceea ce nu am zis,
E rost, un rost timid de Paradis;
Si, de aceea iti aduc iubire,
Cu toata inlacrimarea, omenire!
Posteaza comentariu
Sponsori