Irish passage, portret cu natură moartă

Autor : Iomi
Iomi
236 Vizualizari
Oglinzile şi-au aruncat portretele le-au scurs
rămânând personajele triste şi veşnice
cu orgolii obscene lustruite de vreme
prizoniere decrepite între ramele roase de timp
umbrele lor amestecându-se cu lemnul striat
de carii ca într-un scrijelit peisaj irlandez
cu o mare nici neagră nici răsfrântă de ţărm
ascunsă între ridurile noastre şi ochi

marea are un sunet de trubă ruginită cu miros
de cetină roasă de valuri crescute din noi
mi-am aruncat chipul in oglinda ei
aceiaşi oglindă pe care am spart-o de
mii de ori şi tot morţi am rămas să
adăstăm o dragoste oglindită răsfrântă
în care eu mă făceam că sunt tu erai
cum eşti fără metafore fără noi fără
irish passage ca şi când ne-am regăsi
într-un poem absurd cu ambrozie
grăbită cu vers de absint
ne-am dat bineţe atunci
când eram natură
moartă
deja
Posteaza comentariu
Sponsori