Ispită in deșert sideral

Autor : George Adrian
George Adrian
300 Vizualizari
_ nu stiu ce să mai fac cu viata mea,
mă gândesc s-o dau cadou cuiva -
cineva care stie s-o aprecieze,
când s-accelereze si când să frâneze..
si eu o iubesc si o pretuiesc,
că de multe ori pentru ea trăiesc;
o cunosc de mult, de la primul geamăt,
dar de la o vreme, se simte un freamăt;
pare asa schimbată, n-o mai recunosc!
si orice as face, nu-i aduc folos..
cum s-o multumesc când nici ea nu stie
de-i place pălăria sau coiful de hârtie?
cred că amândoi am rămas copii
si visăm povesti, basme, poezii..
nu spun că-i urât, este chiar pe dos,
dar tre' să înceteze tot ce e frumos!
de mâine îi arăt că nu mai îmi pasă
si ca să mă asigur, o fac curvă proastă;
voi fi nevoit să-ntrec orice măsură,
de vreau să-ntalnesc o viată matură..

_ încearcă să nu te mai complici,
copil tâmpit, asa vrei să câstigi,
asa crezi tu că vei atinge fericirea,
doar demascând altuia nenorocirea?

_ nu, nu, si dacă vrei să stii ceva,
toți ne grăbim să trăim viata altcuiva!..
ba câteodată, chiar mai si tânjim
să găsim pe altii cu care s-o-mpărtim

_ am ucis prea multi nemuritori, ce se credeau a fi,
iar tu vrei acum să te coborî în lumea celor vii?
copil mișel si demon blând ai fost, pe rând, niciuna
si din pustiu ti-ai pus in gând să retrăiesti minciuna

_ da, dar e un gând ce nu-l pot lepăda,
asa m-ai făcut, asta mi-e natura
vreau să mă lasi să văd cu ochii mei
cât de usor se arată răul din ei

_ scumpul meu Hesperus, stai si te gândeste
că orice favoare pururi se plăteste!
dacă vrei asta, te vei rupe de mine
să fii singur izvor de inspiratii si lumine

_ de ce să astept mereu aprobarea,
de ce se pretuieste asa mult acceptarea?
îmi doresc să merg drept, pe căile gresite,
să recapăt mântuirea numai prin ispite..

_ fiule iubit, orice viată vrei, de acum îti apartine,
dar câte vei avea, tot vor fi puține..
multi te vor urma, privind în sus, spre tine, uimiți -
vor fi doar armate de oameni păcăliți
Posteaza comentariu
Sponsori