La mormântul poetului

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
96 Vizualizari
La mormântul poetului

sub lespedea aceasta grea
zace-un poet, al cărui suflet
a urcat pe-o rază blândă
și s-a preschimbat în stea!

fruntea lui, a fost un munte,
părul, lină apă curgătoare,
versul, spuma valului de mare
scăldându-i tâmplele cărunte!

vorbea cu codrii de aramă,
vedea dincolo de zare
al lumii vis, a lumii seamă,
cu versul lui din val de mare.

coborâse dintre zei
poetul cu privirea blândă
ce n-a putut să se ascundă
sub ploaia florilor de tei!

acum, pe tristul său mormânt
cade-o rază de lumină
și-aș vrea poetul iar să vină,
să se-ntrupeze în cuvânt!

dar tu, Luceafăr, nu mai vii,
ai fost atunci, crâmpei de fulger,
din lumea ta, tu, chip de înger,
oare, de ce ai mai veni?

că lumea din care-ai plecat
e plină azi de fanfaroni,
iar de-ai veni, cu-adevărat
te răstigni-vor epigoni!
Posteaza comentariu
Sponsori