Lacasul orasului

Autor : Ionel C. Ivan
Ionel C. Ivan
479 Vizualizari
E o biserica neagra in mijlocul orasului alb;
Inchisa cu cheia, muscata de lacat
Inchisa-i culoarea si lumina-n obloane,
Obloane inchise in gratii de fiare.
Cand sfintii se stiu pe de rost
Nu-i genunchi de iertare pe podeaua cu rost,
Si ltarul e parca facut in pritvor
Intrarea spre suflet e-o cadere in gol.
Nu e nimeni in tine, nu e nimeni la poarta
Ciocane de lemn din toaca sa-ti faci,
Sa-ti lungesti cuvantul Cred (! )...
O strigare in ropot
De ploua cu lacrimi inghetate... Potopul,
Nu-i sfoara la jug, si nu-i linba la clopot!...

Hristos de pe bolta priveste in jos
S-ar vinde lui Iuda de sute de ori,
Sa-si afle iertarea vreun schiop, orb sau gol...
Un strigat s-ar auzi in mici-iile de voci,
l-am facut pe Hristos argat pentru porci (! )
La Cina de Taina nu-i paine si vin
Hristos nu-si mai face Obstescul Destin,
Mai iarta-ne Iisuse, mai iarta-ne -Putin, -
Ne-am otravit sufletul cu a mintii venin...
La Tine-i nadejdea Cinstite, Cinsteste cuvinte...
Mai urca Golgota, Invie si Simte (! )

Un dar ne e destinul ca sa avem speranta (! )...
Si intr-un lacas uitat, un "nimeni-cineva" cu statura de Om,
Mai tine aprinsa candela, sa lumineze si Cina si Taina.
Posteaza comentariu
Sponsori