Lira Destinului ...( Calea răsăritului )

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
47 Vizualizari
Cînd răsăritul morții gîlgîie a disperare, dezbracă irisu –n decorul surîsului

Strivește bobocul, în trandafiriul apusului, lăsînd amorezați pașii gîndului!

Strecurăm prin absurdul adevărului, tandrețea solitudinii amare a vuietului...

Cînd pîntecul umanității, sărută indiferența moleculară, în amorul destinului!

Hai, să urlăm în haita hienelor, să ne –asculte regina lună, oda războinică

Îndrăgostește-mă, de frageda ființă, ascunsă –n arn –ul incifrării în tainică...

Misterioasă, minune a calamităților, să pot revărsa răzbunarea cea trainică!

Sălășluită, în decorul lupilor, hărăzesc porțile lirei: promisiunea amarnică!

Deschide-mi viață, ușa ninsorilor dintr-un april îndrăgostit de omenie...

Revarsă –n sufletul pictat, elixirul mugurilor demnității, prin veșnicie!

Cînd răsăritul Învierii, va lăsa porțile fluturilor, fără lacătul din pruncie...

Abia, atunci legămîntul loialității, va picura lacrima cristalină, aît de vie!

Citește cu dor, viață, privirea zorilor avizi de goarna șeptarilor în zbor...

Lasă versul, să curgă în venele –mi încorsetate, de otrava blestemurilor!

Cînd Cartea Vieții va deschide, coconul fluturilor dăruiți căi: armurilor

Răsuflarea optică, va vibra în ceasul relativei dorinței, doar a privirilor!

Simte viață, cum sărbătoresc autumnala înfrîngere a resemnărilor...

Pe brațul clepsidrei, valsez pe cioburile dăruite de clipa durerilor!

Deschide –mi, Dumnezeule ușa pașilor cristalini în adn-ul irișilor

Privește –mi bravule brad, urma pașilor ninși, în gîndul chemărilor!

(28 Septembrie 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori