Lumina nemărginită ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
97 Vizualizari
Depărtarea primăverii nobile, așterne –n aprilul tandru, clipa tăcută...
În așteptări suave, tulpinile orhideei își caută seva, în umbra absentă.
Opriri misterioase, înmuguresc în privirile răsăritului: lumina iubită!
La căpătîiul apusului, se-așează molatic în tine, loialitatea tăinuită!

Înclin discul solar, în grădina orhideei nemărginite, lăsate ca ispită...
Nobilului zefir, avid de stolul omeniei înflorite, prin lacrima sfîntă!
Dincolo, de altarul tăcerilor misterioase, se scrie dăruirea ce –alintă...
Da, îți scriu în tine, bravule brad, că-ți rămîn ceea ce nu se cuvîntă!

Depărtarea noastră, ne devine univers astral, prin legămînt suprem
Cînd Îmi inviți ființa, la desăvîrșirea miracolului, pe care –l vedem...
Rămînem, singurele priviri sărutate de belșugul crinilor, în vitraliu...
Rămîn, să îți scriu în tine, Învierea dragostei de viață, în travaliu!



(27 Octombrie 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori