Mă naște dharma săgeților

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
211 Vizualizari
Îmi adorm visele în cuferele călăilor, pășind ca un orb...
Spre –adîncul slăbiciunii lor, mușc setos precum un corb!
Lent, să nu-mi simtă pașii cum sfărîmă orice fir de ură
Iar cînd credința-mi apune, m-alină vivacitatea dură!

Îmi ascund glasul idealurilor, în avaritățile călăilor
Lăsîndu-i să mă creadă fragilă, aștept clipa trădărilor..
Și-mi nasc din trena biruinței, dharma răzbunărilor!
Simțind în a lor viață, ce-i coșmarul nedreptăților.

Îmi curg lacrimi otrăvite-n vene, recurgînd la resemnare
Născîndu-mă din moarte, să mușc avid trufia făuritoare...
De atîtea fapte nemiloase, răpun încet, vieți cu nepăsare!
Îmi curg rîuri de mîhnire, cînd pierd speranța în zare.

Îmi adorm acum, compasiunea, aruncînd săgeți divine
În imperiu călăilor, ce cu-atîta răutate, distrus-au destine.
Mă naște dharma biruințelor pozitive, din ură și venine!
Rămînînd demnă brazilor, ce-au salvat sufletul din mine!

Îmi alin somnul vieții, în recunoștința brazilor
Și –mi înalț o rugăciune, la răsăritul dreptăților!
Mulțumind dharmei, și vieții de darul harurilor...
De-a aprecia prezentul și umanul glasurilor!


(27 Septembrie 2016)
Posteaza comentariu
Sponsori