Mă naște iubirea , de viață !

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
109 Vizualizari
În suspinul nopților, deșertăciunea anotimpurilor sfarămă...
Clepsidra filelor scrise, și-n pîntecul vieții, lin, mă cheamă!
Dincolo de geana zorilor, de rîuri, munți, vulcan de rimă...
Mă –mbrățișează –n adîncul respirațiilor, clipa din: inimă!

Pășesc uimită, din abrupt înspre umanul ființei: sufletul!
Și –n apusul îndoielilor, rămîn să –mi nasc fluturii, avutul...
De preț: îmi e doar tăcerea, și –n abisul vidului - născutul.
Rămîn viață, lîngă bravul brad, răscolind privirea, pasul!

Privesc în străfundul comuniunii, unda cristalului tace...
Și –n adîncul zbaterilor, vibrează unda calmă: e pace!
Pășesc spre –orizont, cu dans, ating portativul împlinirilor.
Rămîn, aici: bravule –mi brad! În calendarele, tăcerilor!

Înclin mîinile-mi divizate, spre oglinzile –nmărmurite.
La fiecare pas, las mugurii vieții, să zboare –nnțeles...
Și –n apusul clepsidrei, mă naște viața –n desăvîrșire!
Ireversibil, cupola fluturilor alină frigul – pe șoptite.

La fiecare –mi zbatere, viața –moartea file arse –n zbor....
Răscolesc, tumultul nașterii speranței în murmur de zor!
Grăbesc oare, imposibilul adînc al iertărilor, de mă dor?!
Anotimpurile lacrimilor fragile –n, glasul vindecător!

(25.09.2017)
Posteaza comentariu
Sponsori