Mă-ngheț între zidurile statuilor

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
180 Vizualizari
Scormonesc din lanțul venelor sculptate, viața și hotarul
Umbrele luminilor albastre, curmă timpul cu amnarul
Și mă nasc din podul morții, adîncindu-mi răsuflarea
Să pășesc spre începutul, care- i rostul și valoarea?

Cînd în tropotul divin, binele și răul crunt străbat
Îmi pavez mormîntul căii, cu săgeți ce lin răzbat...
Dincolo de pasul statuilor, în adîncuri ce se zbat...
Mă-ngheț cu-aripile zorilor, străjuind un vis ratat!

Din surghiunul harului, valsez, ritmul rece al frigului
Și-mi înfig pumnalul luminii, în brațele calendarului.
Anotimpuri să se scurgă –n sîngele degerat al călăului
Să-mi ursesc destine –mplinite, în viața răzvrătitului!

Oglindesc tabloul statuilor suferinde, în răsărituri apuse
Și –mi zidesc imperiul karmei aburinde, cu visele răpuse.
Mă-ngheț, pîndindu-mi timpul destinelor, fugar distruse
Sperînd să-mi cresc rădăcini, din zorile dimineților rămase!

(3 Septembrie 2016)
Posteaza comentariu
Sponsori