Metamorfoză

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
114 Vizualizari
Metamorfoză

coboară fluturi albi spre noi,
din lumea lor de gheață,
se-așează pe copacii goi
ușor, lipsiți de viață.

plutesc domol, stârniți de vânt,
strângându-se-n troiene
și se așează pe pământ
din zborul lor, alene.

cu trupul lor firav, plăpând,
în frigul de afară
cu prețul vieții lor ascund,
o dulce primăvară.

când soare-ncepe a-ncălzi,
din trupul lor de gheață
ei plâng, murind spre a hrăni,
sămânța ce dă viață.

eu știu, că-ntr-un sărut ușor
ei m-au atins pe buze,
topindu-se în joaca lor,
doar ca să mă amuze.

tu vii, ca să privești tăcut
pe gânduri, tristul meu mormânt
din lumea ta de-afară,

dar aici, eu știu că sunt
pentru un alt chip de lut,
o altă plămădeală.

că am trecut deja de mult
al vieții, ultimul hotar
să primesc alt chip de lut
pe-o roată de olar.

iar din tristul meu mormânt,
în vremea viitoare,
mă voi scurge în pământ
și voi hrăni o floare.

de vezi pe mormânt culori,
când vii a doua oară,
eu sunt toate-acele flori,
născute-n primăvară.

ca fluturii din fulgi de nea
ce mor, când se dezgheață,
eu hrănesc prin moartea mea,
cu trupu-mi, altă viață.

dar dacă nu sunt în mormânt
eu sunt acolo-n cer,
primind o altă viață,

să cobor, pe-aripi de ger,
plutind domol stârnit de vânt,
ca fluture de gheață!
Posteaza comentariu
Sponsori