Mie..ţie

Autor : George Adrian
George Adrian
948 Vizualizari
Trag un fum din ţigară
şi-l dau afară în aerul rece,
chipul tău mi-apare-n faţă,
priveşte o clipă şi trece;
ştiu că undeva şi tu faci asta,
uitându-te-n gol, departe..
mă mint necontenit, râzând
îmi spun că tu eşti eu.. a mea.
frigul se zbate in noaptea bătrână,
se mişcă şi frunzele negre
şi orice adiere si orice fior
mă duce cu gândul la tine.
mă simt cochilie veche in nisip uscat,
sunt pasăre moartă pe acoperişul lumii,
încerc să trăiesc timp împrumutat
şi caut să zbier in tăcere.
urlu în mine de prea multă vreme,
urlu în gând şi urlu la stele,
blestem cuvintele ca nu au putere
să te găsească şi să te-aducă,
blestem cuvintele că nu pot măcar
să spună odată cât doare.
tu poate dormi acum, poate visez şi eu
şi poate scriu gemete stinse
ale unui copil ce plânge
într-un trecut neîntamplat..
când părul tău obrazu-mi va atinge,
şi voi zâmbi atunci..şi tu vei ştii
că nimeni, niciodată-visul tău va frânge
Posteaza comentariu
Sponsori