Misel

Autor : Maria S.
Maria S.
398 Vizualizari
Nu-i recunosti mereu si te surprind
Cand ghiarele, din spate te cuprind
Cand sufletul din piept ajung sa-ti smulga
Si-n urma lor ramane doar o dunga.

N-ai timp sa te gandesti si ti se pare
Ca e firesc sa crezi in orisicare
Ca sufletul de om este in fond
Acelasi pe intregul mapamond.

De multe ori pe strada ii privesti
Te uiti la ei si totusi nu-i zaresti
De mult prea multe ori ii crezi amici
Atunci cand cad, tu vrei sa ii ridici.

Si-atunci pumnalul-n spate il primesti
N-ai timp, nici loc sa poti sa mai gandesti
Visezi si totusi nu visezi
In jurul tau, tu nu mai poti sa vezi.

E ceata multa si e nenoroc
Caci se aduca toate la un loc.
Amara suferinta-a provocat
Lipsit de suflet cand te-a-njunghiat.

Si-n clipa-n care de pamant lovesti
Ai vrea sa crezi, si parca nu indraznesti
Nu intelegi de ce si cum se poate
Miselul om sa te loveasca-n spate.

Si de-ai picat, din nou tu te ridici
Povestea lumii este scrisa aici
Si rolurile rand pe rand se schimba
Un pas de om, o inima tot plimba
Misel, sau bun, o lume-i pentru toti,
Si inca poti si inca poti!
Posteaza comentariu
Sponsori