MONOLOG

Autor : Ganea Georgeta
 
199 Vizualizari
Cu mine stau de vorba, adesea, in monologuri lungi ma pierd,
Privesc in jur fara osteneala, stiind ca in legea firii sta putinta.
Las in urma griji, dureri, suferinte si rup tacerea care m-a cuprins,
Si-mi spun„zambeste chip frumos”, lasa licarul din ochi sa straluceasca,
Si-a lui sclipire sa pilpie vioaie, asemenea podoabelor ce scanteiesc in noapte.
Din abisuri te inalta si aduna acea lumina si speranta pentru maine,
Oglindeste a ta simtire, sa ramana amprentata -n univers pentru eternitate.
Asculta! , auzi murmurul buzelor ce soptesc sarutarile sufletului?
Sterge curcubeul lacrimilor ce mangie obrajii de urmele timpului brazdati
Ia aminte de tinuta bradului vesnic verde ce nemurirea o imbraca,
Priveste firul ierbii care creste si soarbe din roua cristalina a zorilor de ziua,
Admira zborul elegant al fluturelui ce se adapa dintr-un strop de apa,
Iubeste gingasia florilor de pe terasa care te rasfata in fiecare dimineata,
Asculta cantul mierlei, fluierul vantului, fredoneaza cu ea, natura,
Natura-mi canta si-mi vorbeste....
Gandul ma duce peste ani si ani pe aripi de vis si-mi spun,
Atunci cand anii se vor pierde in negura vremii si de frica iernii,
Si eu cu bruma mea de ani voi asterne culoarea pura a zapezii,
Sa o incalzesc as vrea, cu sufletul ce-l am, si sa topesc nametii,
Ca ghioceii din nou sa infloresca si speranta sa invie an de an.
O mangaiere suava simt, un fior cald ma invaluie
Si se revarsa incetisor in intregul meu trup fara de voie.
Incerc zadarnic sa-nteleg sorgintea acestor simtaminte,
S-apoi merita intrebari atat timp cat ma supun fara de voie...
Cu un suras discret si gandul incurcat, imi spun, e trainic simtamantul.
Zambetul un univers divin creaza cu a lui prezenta si binete-mi da,
Nu zadarniceste a mea cautare.
Troneaza imparatia altarului din mine!
Il inalt sa fluture ca steagul pe catarg, invingator acum si-pururea.
Posteaza comentariu
Sponsori