Mrejele dragostei

Autor : Cadarg
Cadarg
125 Vizualizari
Mrejele dragostei

Dulce floare a tinereții
Tu mi-ai apărut în cale
Când nu ştiam ce era lumea
Pe care o vedeam īn zare.

Erai sfioasă ca un crin
Dar eu: plăpând, puțin timid!
Cu glasul lin şi nu ştiam,
Cu ce să-ncep şi ce făceam.

Până la urmă am reuşit
Din frică eu să mă ridic,
Căteva vorbe ca să-ți zic.
Din inimă curată cu sufletul zdrobit.

Nu-mi dădeam seama ce făceam
Furnicături prin tălpi simțeam
Şi gândurile-o lua razna,
De sentimente ce aveam.

Şi nu ştiam ce se întâmplă,
De este boală, sau vreo vrajă!
Bătrânii aşa ziceau mereu:
Că ar fi doar un semn...de rău!

Dar pân la urmă am desluşit,
Că om cu sufletul curat
Nu avea cum şi ca să fie...
O boală din senin să viie.

Ci, ale mrejei dragosta!
Cu chipul plin de farmece.
Era sortita vieții mele,
Ce mi-a fost dat să o-ntâlnesc în cale.
Posteaza comentariu
Sponsori