Murmurul vîntului ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
127 Vizualizari
Pe cerul înstelat, stoluri tăcute în grabă se-nnnaripează
Amalgam de doruri plînse -n caligrafii, pictează gîndul
Privim, adîncul boltei în dumbrăvi demne, ce-nnobilează...
Oda inimii, cînd lin leagănă palmierul japonez –blîndul!

Răzvrătit în gîndul înmugurit, mă cuprinde dorul absent
În tumultul anotimpurilor ninse, rămîne vuietul strident.
Ascult pașii, bravului brad cum înnobilează suferința...
Cînd în adîncul universului, vibrează clipa, stăruința!

Privim, ființe misterioase spre labirintul destinului cum gîndul curge rîu spre vid...
Însetat este timpul, se-adapă din revărsarea noastră lăsînd ireversibilul torid.
Cum ne răpește viața, legănarea –n ritmul desăvîrșirii destinului și-așa avid...
Oare cum poate, absența neîmplinirii să scuture cireșii, cu-așa zbor de cocostîrc?

Doar Cartea Vieții, rescrie pașii noi ai strămuterii ființei în calea cireșilor
Troienite -s umbrele viselor, răzvrătite săgetează clipa statornică a tăcerilor...
Dor, doare murmurul vîntului cînd nu -l simți alene lîngă armura iernilor!
Pe cerul înstelat, rămîn nedeslușite –n vitralii, pastelurile astrogramelor.

(24 Ianuarie / 10 Februarie 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori