MUZA MEA

O aură întinsă
Un cer senin ÅŸi creponat,
O adiere rece...aprinsă
Un anotimp abandonat...

Un câmp întreg de maci
Ce se apleacă în dans nebun,
Spulberând petală după petală, făcea scrum
Mireasma lor, purtată de un vraci.

E muza mea
Ţarâm de apă
Forfotă şi zor,
E riga dreaptă înfiptă-n spate
Trasând a ei linie magnantă
La orizont se-ntâlnesc în cerc calic,
Emanând o rază închisă-n plic
Emanând credinţa închisă-ntr-o geantă.

Emană de toate...
E muza mea...în rate,
Aprigă, e sfânt noroc
Ademenind lumea să intre în joc
E asul magic intre toate.

Muză...muză...muză
Lipită de om ca un ruj de o buză
Faimoasă eşti ca o stea pe cer noaptea,
Pripegind anevoios nu-Å£i caut scuze
EÅŸti vorba care iese dintr-a mele buze.

03.04.2009