Nesensibila iubire

Autor : Adam
 
397 Vizualizari
Am crezut că dacă las timpul să curgă peste tine,
O să cazi în neiubire,
Dar tu ai căzut în neuitare.

Am crezut că nevăzându-te, neauzindu-te, neatingându-te,
Am să mă negândesc mai mult la tine.

Am crezut că prăvălind caţiva munţi şi săpând cateva gropi abisale,
N-am să mai gasesc către tine nicio cale.
Dar ce să fac cu Soarele? Ce să fac cu Luna?
Te văd dansând în lumina lor întruna.

Am crezut că dacă te scufund în oceanul grijilor şi negrijilor mele,
Te voi pierde în adâncuri.
Ţi-am văzut apoi luminile în toate valurile şi picăturile care din preaplin,
Se prelingeau pe lăngă pământ, în neant.

Am crezut-o pe cuvant pe Iarnă,
Că nu va spune de tine Domnişoarei Primăvară.
De ce atunci Doamna Vară, povestea la o ceaşca de cafea,
Bătrânei Toamne, despre iubirea mea?

Am crezut că iubirea este fărâmă din mine, eu fărâmă din Pământ,
Pământul fărâmă din Univers iar Universul fărâmă din Dumnezeu.
Uite aşa stau şi calculez eu,
Dar tu mâ încurci, mă încurci mereu!

Am crezut că esti doar o construcţie mentala,
Clădită în mintea mea, zi de zi, cu migală.
M-am uitat în lume, în lungul şi largul ei,
Tu eşti cea mai reală, vrei sau nu vrei!

Am crezut că tulburâdu-mi ochii şi simţurile îmi va fi mai uşor,
Un loc neprielnic să găsesc în sufletul tău bun roditor.
Zadarnic...Iar mi s-a părut,
Că raiul este pe pământ!

Am crezut fireste că nu esti decât o nălucire,
Născută dintr-un balans al somnului prea mare,
În alte lumi, în alte stele,
Unde-i captiv frumosul între zăbrele.

Am crezut, speriat, într-o dimineaţă,
Că-n noapte, hoţi nebuni, cu chipuri de ceaţă,
Au săpat adânc în mine, până au dat de tine.
M-am liniştit, abia când mi-ai şoptit: sunt bine, sunt bine...

Am crezut, fatidic, că-i vorba de destin,
Că poate ştiu să bătătoresc frumos chiar şi urmele paşilor de chin.
Destine, în baza cererii mele semnată şi înregistrată,
Te rog mai repetă, în altă viaţa, iubirea mea o dată!

Am crezut sau poate am vrut să cred iar,
Că totul este un joc, un fel de poker bizar,
Care se joacă cu toate cărţile pe masă,
Iar cei ce joacă nu vor mai pleca vreodată acasă.

Am crezut în iubire,
Ca în cea dintâi a omului menire.
Cred în iubire,
Cum cred sfinţii în nemurire.

N-am crezut că o iubire nedesăvârşită,
Sensibilă la tot şi toate,
Se poate preschimba într-o iubire desăvârşită,
Sensibilă numai la nimic.

17 decembrie 2018
Posteaza comentariu
Sponsori