Nesensibila iubire

Autor : Traian V
 
219 Vizualizari
Am crezut ca daca las timpul sa curga peste tine,
O sa cazi in neiubire,
Dar tu ai cazut in neuitare.

Am crezut ca nevazandu-te, neauzindu-te, neatingandu-te,
Am sa ma negandesc mai mult la tine.

Am crezut ca pravalind cativa munti si sapand cateva gropi abisale,
N-am sa mai gasesc catre tine nicio cale.
Dar ce sa fac cu Soarele? Ce sa fac cu Luna?
Te vad dansand in lumina lor intruna.

Am crezut ca daca te scufund in oceanul grijilor si negrijilor mele,
Te voi pierde in adancuri.
Ti-am vazut apoi luminile in toate valurile si picaturile care din preaplin,
Se prelingeau pe langa pamant, in neant.

Am crezut-o pe cuvant pe Iarna,
Ca nu va spune de tine Domnisoarei Primavara.
De ce atunci Doamna Vara, povestea la o ceasca de cafea,
Batranei Toamne, despre iubirea mea?

Am crezut ca iubirea este farama din mine, eu farama din Pamant,
Pamantul farama din Univers iar Universul farama din Dumnezeu.
Uite asa stau si calculez eu,
Dar tu ma incurci, ma incurci mereu!

Am crezut ca esti doar o constructie mentala,
Cladita in mintea mea, zi de zi, cu migala.
M-am uitat in lume, in lungul si largul ei,
Tu esti cea mai reala, vrei sau nu vrei!

Am crezut ca tulburadu-mi ochii si simturile imi va fi mai usor,
Un loc neprielnic sa gasesc in sufletul tau bun roditor.
Zadarnic...Iar mi s-a parut,
Ca raiul este pe pamant!

Am crezut fireste ca nu esti decat o nalucire,
Nascuta dintr-un balans al somnului prea mare,
In alte lumi, in alte stele,
Unde-i captiv frumosul intre zabrele.

Am crezut, speriat, intr-o dimineata,
Ca in noapte, hoti nebuni, cu chipuri de ceata,
Au sapat adanc in mine, pana au dat de tine.
M-am linistit, abia cand mi-ai soptit: sunt bine, sunt bine...

Am crezut, fatidic, ca-i vorba de destin,
Ca poate stiu sa batatoresc frumos chiar si urmele pasilor de chin.
Destine, in baza cererii mele semnata si inregistrata,
Te rog mai repeta, in alta viata, iubirea mea o data!

Am crezut sau poate am vrut sa cred iar,
Ca totul este un joc, un fel de poker bizar,
Care se joaca cu toate cartile pe masa,
Iar cei ce joaca nu vor mai pleca vreodata acasa.

Am crezut in iubire,
Ca in cea dintai a omului menire.
Cred in iubire,
Cum cred sfintii in nemurire.

N-am crezut ca o iubire nedesavarsita,
Sensibila la tot si toate,
Se poate preschimba intr-o iubire desavarsita,
Sensibila numai la nimic.

17 decembrie 2018
Posteaza comentariu
Sponsori