Niciun merit

Autor : Daniel Aurelian Rădulescu
Daniel Aurelian Rădulescu
199 Vizualizari
Ce idiot sunt, îmi pierd timpul
Măsurat, delimitat,
De condamnat, ce sunt, absintul;
Un incapabil, un ratat.

Mă complac în inexplicabil,
În nul, în loc d-intens;
Accept nerod un implacabil
Pierdut, în inerția-n sens.

Am doar o piesă de jucat
Și sunt un prost actor;
Nici textul nu l-am învățat...
Dau vina pe-altul, pe-autor...

... Dar poate nu-s eu cel de vină;
Un limitat născut...
Încă n-am învățat nimic! Ruină,
Resemnat prost, cum sunt crescut.

Mă uit la umbrele-mi lăsate
Pe vechile-mi hârtii;
O zestre d-elemente declasate,
C-un singur merit; foste vii!

Sunt un umbrar de goliciune;
Perpetuez fantome
Din propria-mi deșertăciune...
Ca mine, alte simple dogme.

Să-mi spună cineva abil,
Ce pot face? E târziu?
Cum pot redeveni copil
De-un pierzător de timp... un ageamiu?!?
25.03.2011
Posteaza comentariu
Sponsori