Noaptea căprioarei

Autor : Daniel Aurelian Rădulescu
Daniel Aurelian Rădulescu
451 Vizualizari
Pe Via sumbră-ntunecată
Din vechi Imperi’ cu iz Roman,
Plecată neaoș din țăran
Era de cart frumoasă fată.

Fugise de noroi și vise,
Crezuse-n vorbe de țigan...
Nici nu știa unde venise,
Muncea și nu avea un ban.

Și nimeni nu știa de dânsa
Căci numele-i fusese luat...
Nu prididea, într-un păcat
Să-și recâștige recompensa.

Se lumina din când în când
La far de noapte, fără seamă,
Nici fața nu conta; în gând
Doar timp să treacă. Acasă-i mamă!

Și dor de casă și bunici
O frământa fără alean;
Jura mereu, dar tot în van,
Să nu mai fie pe aici.

Dar nu putea nimic s-adune
Și mulți avea de-ntreținut
La șaișpe împliniți niciunde
Și orice preț ar fi cerut.

Și ochii-n lacrimi larg deschiși
Găsise carabinierul
Și-un pic de bani, dar neatinși
În pumnul rece strâns ca fierul.

Și acasă nimeni nu știa;
Nici pruncul lăsat singur,
Nici bunii săi, țărani sadea,
De neam jumate ungur.

Și altă suplă reveni
Pe strada-ntunecată;
Credea la fel în bogății
Ca prea frumoasa fată...
21.03.2010
Posteaza comentariu
Sponsori