Noaptea de la inaltime

Autor : Melinda Enyedi
Melinda Enyedi
94 Vizualizari
Vantul zapacit bate cu putere
Pe suier, crunt, eu il aud din incapere
Ochii mi-i i-a-nlacrimat
De pacate, inca, nimeni nu m-a spalat.

Afara fals orasu-i luminat,
Caci din miile de patratele
Nimeni nu e fericit cu-adevarat,
Iar prin aceasta iarna nu exista nici imbiere, nici putere, nici lalele.

Felinarul posomorat orbeste
Prin orizonturi un avion se zareste
Pe cand eul in mine se prapadeste...
Si-o isterie crunta-n suflet imi creste...

Copacii saraci se zbat si ei
Toti sunt negrii si se cred zmei,
Dar pe langa casele impodobite
Li se vad pretutindeni crengile smiorcaite.

De la geam nu se vede mai nimic
Si tot orasu-i adormit...
Niciun corp nu zaresti cat de pitic...
S-atunci cine sa salveze peisajul umilit?
Posteaza comentariu
Sponsori