Nocturnă

Autor : Marin Voicu
Marin Voicu
550 Vizualizari
Noaptea când lunecă întinsă luna,
Şi din suspin a mai rămas o rază,
În mersul ei rotund şi-a pus cununa,
Sub norul care încă mai visează.

Ca o umbră sub pleoapele-i lăsate,
Mai trece gândul care nu se stinge,
Iar în lunecarea lui străbate,
Lacu-în care cerul se răsfrânge.

Prin patul nopţii stele se perindă,
Cu ochi cuprinsi de vise ca o ceată,
Le-adună cerul în vasta lui oclindă,
Mergând pe drumul către dimineaţă.

Să fie acesta somnul cel din urmă,
Când timpul strânge-n braţe depărtarea,
La mal de noapte paşii mi se curmă,
În ora care ţese deşteptarea.

Marin Voicu
Posteaza comentariu
Sponsori