Nostalgie de camp

Autor : Traian V
 
82 Vizualizari
Te-am iubit asa cum nimeni n-a crezut vreodata,
Cu colbul tau, cu drumurile tale sparte.
Eram ca o bucata de aluat in covata,
Cand te-am cunoscut cu adevarat, nestemate!

Pentru toti erai doar o intindere de pamant,
Pe care o iubesti, ca doar rodeste,
Dar pentru mine erai o poarta spre neant,
De frumusete, de armonie, de vesnica poveste.

Te-am cunoscut si te-am iubit in orice anotimp
Indiferent cat de greu mi-a fost sa ajung la tine.
Tu stii doar ca in iubire nu-i vorba de timp,
Este vorba doar de tine si de mine.

Au trecut anii iar eu sunt cu gandul tot la tine
Pentru ca viata mi-a fost ca drumurile tale:
Drepte, iuti, ca sangele in vine,
Dar si adanci, nebune, colosale.

Am mers in viata precum pe al Postei Drum,
Drept si cu viteza mare.
Mi-e teama ca am lasat in urma si scrum,
Si am ars din viata de nerabdare.

Am mers de multe ori in cerc,
Ca in jurul frumoasei tale Movile,
Atunci m-am rugat in lacrimi sa incerc,
Sa gasesc drumul bun in a mele zile.

Am mers de multe ori ca si pe Drumul Garii,
Cu halte inventate de bunul meu sef de tren,
Ca sa pot vedea si admira si norii,
Sa pot sa inteleg ca in viata nu-i soare peren.

Am vazut de mic in drumurile mele,
Spre Pava, un semn distinct, aparte, sfant.
Ma inchin si azi smerit Crucii Tale,
Ce bine ca exista in fiecare camp de pe pamant!

Astazi te vad Campule aproape la fel:
Ai Posta, ai Movila, ai Gara si ai Cruce.
Eu insa sunt altfel,
Am santuri, am varfuri, am multe a duce…

Campule, macar pentru o zi, fa o minune pentru mine,
Ia-ma cu tot, cu bicicleta mea de vis,
Ascunde-ma in iarba mare si cerne,
Un strop din trecut, un strop din paradis,
Un strop din trecut, un strop din paradis…

04 ianuarie 2019
Posteaza comentariu
Sponsori