Nu-i nimic

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
75 Vizualizari
Nu-i nimic

știi câte flori din cer coboară
pe-a soarelui blândă lumină,
ca să se-așeze în grădină, primăvara să răsară?

dar când zăpada se topește
și gheața din strănsoarea ei,
lasă, în viața ce se trezește, să răsară ghiocei?

mai știi, când pomii dau în floare,
e-atât de multă bucurie
că totul pare-o feerie scăldată-n razele de soare?

mai știi ce bine ne era,
când primăvara era-n toi,
când simțeam că se topea, toată iarna strânsă-n noi?

cu ce-am greșit și n-a fost bine,
că primăvara mult visată,
a trecut pe lângă mine și inima mi-e înghețată?

și-n locul razelor de soare,
când zorii ne chemau la viață,
în loc de parfum de floare, eu am primit clipe de gheață?

nu-i nimic, lăsa-voi iarnă,
dacă iarnă-i dat să fie
și voi găsi, alt loc să-mi cearnă, fulgii moi de păpădie!

eu nu mai las iarna din mine,
să plece, dacă nu mai pleacă,
primăvara care vine, dac-o trece, las să treacă!
Posteaza comentariu
Sponsori