Oda demnității ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
131 Vizualizari
În clepsidra nudă a vieții, dezgolită de asprimea nașterii viespii
Trăiesc destinul elixirului, cu absența idealului neatins al văpăii
Tu și noi, oameni dalbi ninși pe omătul cireșilor ne ținem tăcerea clipei...
În cristalul nesculptat, ce sihastru zdruncină veacul odei bucuriei!

Orbi, ne-nvăluim suflarea în grădina fluturilor măiaștrii, ca un astru
Se ridică, demna regină din aprilul nins în calendarul albastru!
Atingînd petala gîndurilor, doar regina zborurilor murmură spre arcași
Simfonia curajului, sîngerînd cu rugăciune în altarul plîns cu pașii!

Cînd rămîne, Dumnezeule fărîma de secundă incifrată să ne scrii
Timpul nostru, plînge lacrima înmugurită, tot visînd la irișii vindecării!
Privește-mă, bravule brad cum înclin balanța tăcerilor, a durerii
Îmbracă-mă, viață în aprilul blînd al răsuflării, să alin amintirii...

Regină a veacurilor incerte, ține hamul răutății în clepsidra de acum
Nudul boltei astrale, să îl privești prin holograma gîndului în fum...
Respiră-mi visările deșarte, să valsez în ritmul cristalin, să nu supun
Oda demnității, căci arcașii bravi ne strigă simfonii ce nu se spun!

(17 Ianuarie 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori