OGLINDIRE CRISTALINĂ

Autor : Anca Crasneanu
Anca Crasneanu
659 Vizualizari
Meravilioasă creatură, umană oglindire cristalină
Pășea pe apa limpede privirea sa divină,
Mahmur își scoate capul din adâncul bălții
Și cu ochii-și caută un loc pe marginea hărții.

Cusut cu fire de iubire al său grai
Răsună puternic în noaptea albă,
Vorbele-i amare dupa un chinut trai
După o sărutare...și o floare dalbă.

O adiere de opal, revarsă a sa candoare
Revarsă iubire...cântare...revarsă amor,
Abstract pe-o stea se conturează-un dor
Dor divin încleștat în dulcea sa splendoare.

Curs anevoios pe-un mal de apă lină
Plimbare neaoșă prin strat de lună,
Cutezând să se abată din percursul său integru
Spală veșmântul pătat de timp în negru.

Ars, topit, casant...și gol
Privirea-i aspră stă parcă să vină,
Din adâncul pământului spre un pol
Sculptând pe apă o dulce oglindire cristalină.

03.03.2012
Posteaza comentariu
Sponsori