OM

Autor : Octav
Octav
232 Vizualizari
Am coborât din aștri prin sunetul de sfere
din alte vieți, în mine, urme adânci purtând;
triști ochi mă însoțeau, din umbre efemere
și-n șoapte auzeam: „te vom urma curând! ”.
Plutea în juru-mi foșnet de voal de ursitoare
cu sârg cătând în urme urzeală de țesut;
covor de viață dulce, poteci de zile-amare
ce drum prin lume mie îmi fi-va așternut.
Și l-am văzut de gata-n culoarea suferinței
și-a bucuriei care, mă va-nsoți-n ogor;
l-am măsurat apoi, cu-al meu dar al putinței,
să văd de îl voi duce ori, doar cu ajutor.
Mi-a stat în gând să cer, în plus, ceva putință,
căci drum era prea mult și suferința grea,
dar m-am pierdut cu firea, în propria-mi căință
că asta-mi este soarta și vina-i doar a mea.
M-am cufundat apoi, în undele uitării
cu ce eram atuncea, intenție de-a fi
și m-am trezit în viață, din mrejele visării,
un om ce se lupta virtuți a-și cuceri.
Posteaza comentariu
Sponsori