Omagiu

Autor : Ganea Georgeta
 
216 Vizualizari
La mijlocul lui ciresar, cand, pulberea stelelor de tei,
Raspandeste a ei mireasma pe tot Dealul Copoului,
Ce ademeneste orice trecator care se plimba pe alei,
A plecat sa se odihneasca pentru eternitate, Eminescu.

In semn de recunostinta parca, teiul ce dainuie de veacuri,
Proslavit de-al nostru geniu in opera-i mareata,
Spiritul viu al marelui poet pe mai departe-l duce.
Inchinaciune lui, monument al naturii, aducem,
In semn de pretuire pentru memoria ce-a fost, este si va fi, Eminescu.

Al lui prieten, Creanga, cu povestile scrise in Bojdeuca din Ticau
Si -n alte locuri pe unde pasii l-au purtat in viata,
A noastra copilarie a marcat cu amintiri, povesti si basme.
Iubea copiii dascalul sfatos si snoave stia a spune
Si el a ales sa plece din asta lume
La ceas din noapte, cand cete de copii paseau pe prispa casei
O ultima urare de anul nou sa-i faca.

Hazardul oare, intamplarea, simple coincidente ar fi?
Sa fie oare plecarea rasplata pentru ceea ce de fapt am fi?
Sa fie semne sau destin?
Intrebatori ramanem, fara ca noi sa stim, rostul astei lumi.
Posteaza comentariu
Sponsori