Păcatul viselor

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
65 Vizualizari
Păcatul viselor

mi-e dor de visul unor mări întinse,
ce se pierd departe, către cer,
mi-e dor de valuri înspumate parcă ninse,
ce se sparg de maluri și-apoi pier!

mi-e dor de-un zbor cu aripi răsfirate,
să simt că țin o lume-n subsuori,
să văd de sus cu valuri înspumate,
se sparg de maluri acolo-n depărtări!

mi-e dor de tine și de visul nostru vechi,
de ce-am simțit atunci și-odinioară,
mi-e dor de nopțile cântate la vioară
și să mai cred că suntem suflete perechi.

mi-e dor de visele somnului cu inima-mpăcată,
de zâmbetul florilor de-acolo, din fereastră,
de jurămintele ce-ajung în niciodată,
mi-e dor de noi, plutind în noapte-albastră.

mi-e dor de lumea ce ne-o visam de mult,
plină de lăcrămioare dulci și de lumină,
de zambilele cu parfumul lor tăcut,
ce ne-așteaptă încă, acolo, în grădină!

mi-e dor de visul unor mări întinse,
de adierea unui vânt domol cu gust sărat
dar visele-au murit, prea devreme ninse,
că azi, un vis în vremea vieții e-un păcat!
Posteaza comentariu
Sponsori