Paradox

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
95 Vizualizari
Paradox

se desfăcea în raze de visare
un gând sfios pe când eram copil,
când te priveam cu colț de ochi, tiptil
și îmi părea că tu ești mult mai mare.

privirea ta, mă amețea ușor,
dorința se preschimba-n visare,
apoi de tine mă năpădea un dor
și îmi părea că tu ești mult mai mare.

privirea ta, nu îmi părea sfioasă
și mă simțeam așa neputincios,
îmi era ciudă că nu eram frumos,
când tu-mi păreai a fi foarte frumoasă.

mă gândeam să-aștept cumva să cresc,
ca pentru tine eu să devin bărbat,
dar timpul a trecut și am uitat
că trebuia să-ți spun cât te doresc.

amintirea-aceea și acum mă doare
iar dacă în sfârșit, suntem împreună,
chiar și acum, când tu mă prinzi de mână,
știu că nu ești, dar parcă ești mai mare!
Posteaza comentariu
Sponsori