Pelerinajul luminii ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
79 Vizualizari
Răsună goarna morții –n arn, cînd plînge resemnarea în hăul firii...
Îndelung așteaptă răsăritul, să adune în noi buchetul tandreței
Cînd strigătul odei, își caligrafiază partitura în pelerinajul Iertării!
Rămîi, te rog bravule –mi brad, să admiri legămîntul orhideei!

Privește cum trena morții, subit pictează cristalinul incifrat...
Abundă, stalactitele sculptate în surghiunul avid de damnat!
Opresc, fantomele arn -ului pe străzile imprevizibilului sortat...
Cînd Cartea Vieții, va deschide lumina treimii, printr-un iertat!

Coboară regina nemărginirii, spre poarta arhivată a infinitului...
De dincolo de abisul vieții, se descriptează lacrima sărutului
Cu -n fir din seva resemnării, se joacă șahul dur al destinului
Cînd Cartea Vieții, va dărui lumina iertării, în vidul ochiului!

Invită -ne regină a morții, la sărbătoarea deznădejdii seculare
Cu -n fir al sorții, înfige spinii compasiunii în sensurile celulare...
Doar strigă, tulpinilor sculptate -n seva mutantă, ecouri avare.
Cînd Cartea Vieții, ne va deschide ușile macilor, prin alinare!

Îți scriu în tine, pergamentul rugăciunii caligrafiate -n veac...
Cu haita umbrelor adîncite, coboară -n noi calvarul cu trac
Pășește cruda viață, luptînd cu hățurile mutabilității fără ac!
Îți scriu în tine, epitaful loialității, înscris în altarul pasului sărac!

Îți scriu în tine, despre armura suferinței pictate, pe umerii delirului
Așa, suav îți las amprenta arn-ului, să cutreiere clipa deșertului!
La fiecare pas, se pictează memoria tăcerii, în adîncul vidului...
Îți rămîn în tine, sfîntul legămînt al treimii, prin aripile sărutului!

(20 Martie 2019)
Posteaza comentariu
Sponsori