Pelerinajul zefirului

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
72 Vizualizari
Astrul vieții ne cunună, cu șiraguri înrădăcinate –n privire...
Stropi de dragoste –n suflet, se rescriu în galop, cu răscolire!
Forfotind prin tăcere, străveziul irișilor mîngîie cu alinare...
Cupola poemelor, așternute pe șevaletul zefirului, cu mirare!

Unduirea cireșilor, murmură în noi oda tandreței revărsate...
Avidă, răsuflarea culege mugurii cunoașterii porții ivite -
Din stolul fluturilor dezlănțuiți, în valsul păcii hărăzite
Binecuvîntat, zefirul iertării alintă discret: în șoapte!

Cînd rostirea voinței, se-ntrupează în ochiul pelerin...
Răstorni în vasul japonez, cristalul iubirii, clandestin!
Sedimentat în curgerea credinței, haik-ul unui destin
Atinge-n dragostea de-a trăi, unda iertărilor ce vin!

La fiecare pas, misterul aprilului înnamorat în astral...
Pășește-n noi, cu era umanităților, din fir arhetipal!
Numai puntea divinității și-a dăruirii iubirii în aval...
Creează în univers, miracolul înmuguririi din coral!

Înotăm cu grijă și tandrețe, în oceanul optarilor măiaștrii
Răsădiți din arn-ul luminii și-al zefirului, parcă-s aștrii...
De-a rostogolul agitată, în mandala adn-ului înfloririi –
Ne curge revărsarea spiralelor divine ale vindecării!

(8 Mai 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori