Perlă a tăcerii ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
89 Vizualizari
Cuvîntul meu, devine în mîna destinului perlă a tăcerii...
Strîns în mîna ta, suflet nobil ce- alini clipele amintirii
Rămîn, filele lacrimilor depuse în altarul înmuguririi!
Cuvîntul meu, opreliște în hăul dezastrelor și-al urii!

Cuvîntul, alfabetul inimilor împietrite ce rănesc armuri
Decor ironic al îmbălsămării minciunilor, cu fundaluri...
Ard sufletele scrum, în parfumul formolului din dureri –
Doar Dumnezeu, asistă spectator divin la clipa tăcerii!

Cuvîntul, un amurg însîngerat în spinii indiferenței avide
Doar goarna, mai răsună cu-n ecou al suferinței ce divide...
Fiecărui suflet arhivat, ce i se cuvine cumpăna hărăzită,
Cuvîntul, în mîinile urii dezlănțuite devine clipă moartă!

Cuvîntul, rost învățat în gînguritul labirintic al vieții...
Drămuit de glasul părintesc, alinat în clipa tristeții!
Cuvîntul, ascultat în anotimpul incert al fragilității
Devine, stăpînit de mugurii curajului și-al demnității!

Cuvîntul, în glasul murmurat al resemnărilor mature
Tu și noi, devenim alfabetul clepsidrei crude și dure!
Învățăm, să ne ascundem omenia în tăcerile amare...
Cuvîntul, îl mîngîiem pe fila revederilor cu mirare!

Cuvîntul meu este petală pe lacrima destinului frînt
Cîntă goarna armurilor rănite, cînd cad vise
Cuvîntul meu, este undă lină pe firul senin al liniei vieții incerte permise
Cîntă lira sufletului, precum se aud cireșii cînd înmuguresc speranța sfîntă!

Cuvîntul meu, deșert nemărginit în gîndurile tale înflorite de-un străin sentiment....
Șirag de vise agățate, se leagănă în bătaia vîntului suprem...
Dincolo de puntea gîndurilor, se așterne lin tăcerea ecoului strident
Rămîn, clipele efemere strînse cu ardoare, nedorindu-ne să cerem...
Vieții, mănunchiul secundelor ninse în clepsidra cuvîntului absent!


(7 - 8 Februarie 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori