Peste albul zăpezii

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
111 Vizualizari
Peste albul zăpezii

flori argintii de iarnă mi-au năpădit făptura,
am pornit deja, pe-un drum cu-un singur sens,
privesc doar răsăritul, trăindu-mi aventura
de-a nu știi ce urmează, năvalnic și intens!

m-am aplecat de spate, că-i iarna vieții mele,
flori argintii de iarnă mi-au năpădit făptura,
visez încă la drumul ce duce printre stele,
aștept sfârșitul iernii, să-mi termin aventura.

din frigul ce mă-atinge, eu simt arsura gheții,
zăpada ce mă-apasă îmi face grea povara,
sunt veteran în lupta cu nepăsarea vieții,
n-aș mai vrea să-aștept să vină primăvara!

pășesc în miezul iernii, spre unde pot ajunge,
rămâne-or după mine, urme pe zăpadă,
și poate doar la urmă, din suflet or să-mi cadă,
peste albul zăpezii, vreo câțiva stropi de sânge!
Posteaza comentariu
Sponsori