PLÂNGI

Autor : Octav
Octav
258 Vizualizari
Din plânsul ce naște-n durere
potopul de lacrimi inundă
pomeții ce sunt bariere
spre roșul din inima blândă.
Pe buzele-ți moi se prelinge
al ochilor rod de mărgele,
obrajii prea mici sunt de vină
șiragul s-agațe de ele.
Bărbia-ți culege șuvoiul
bobițelor vii de „cătin”,
din ea, câte una se pleacă,
în urme ce duse, nu vin.
Pe nodul ce mângâie gâtul,
durerea se lasă răsfrântă,
iar stropi rătăciți, picurând,
pe piept suspinând se avântă.
Batista ce-i strânsă în mână,
tristețea-a uitat s-o ridice,
uscată-n iubirea ce-a fost,
pustiul în suflet prezice.
Posteaza comentariu
Sponsori