Ploaie

Autor : Gabriel Popovici
Gabriel Popovici
96 Vizualizari
Ploaie, neagră-ntunecată,
Azi, s-a abătut deodată,
Soarele şi vremea bună,
Au plecat...vine furtună.

Pământul e-ntunecat,
Norii toţi s-au adunat,
Cerul iar s-a rupt în două,
Încet...a-nceput să plouă.

Trăsnet fulger şi lumină,
Străbat ziua mea senină,
Furtuna rage în zare,
Soarele...încet dispare.

Nimic nu se vede-n faţă,
Ploaia-i ca un strat de ceaţă,
Totul e acoperit.
Totul...e neîmblînzit.

Copacii se scutură,
Frunzele le flutură,
Crengile sunt aplecate,
Şi frunzele...răsfirate.

Sunet se aude tare,
Cântec de privighetoare,
Ploaia încet se opreşte,
Şi o rază...cald zâmbeşte.

Soarele-ncet s-arată,
Şi-ncălzeşte tot deodată,
Zâmbet cald de primăvară,
Iar s-a încălzit...afară.

Cu duşmanii făr' lumină,
S-a luptat ziua senină,
Vremea rea, covărşitoare,
S-a evaporat...în zare.
Posteaza comentariu
Sponsori