Ploile iubirii

Autor : Daniel Aurelian Rădulescu
Daniel Aurelian Rădulescu
233 Vizualizari
Cu dragoste plouă peste-a mea omenire,
Se prăvale-n lacrimi, în suvoaie, în torent
Măturând în puhoaie ce-i împotrivire...
Înecând existențe-ntr-un inconștient.

Prăbușiri de dorinți, din vaporii din suflet
Înnegrind cer albastru, cu norii de patimi
Se-nnoiesc într-un ciclu, ce-i fluid fără cuget...
În tornade scrâșnind, din fuiorul de datini.

Din vuietul lumii avântate-n amor,
Nu se oprește colo, de-a iubi, să petreacă;
Sunt pâraie adunate de simțiri, vrut și dor...
Dig spărgând în suspinuri, de of ce se freacă.

Goi, fragili, vă udați de sudorile ploii,
Din extazul de-o clipă de munci nesfârșite,
Curs să rupă, să țipe-n plăcerile voii...
Din taifun planetar mii dorinți să-nfiripe!

Este-o Terra-n talaz de lichidul, albastrul,
Cum sângele nobil constrâns de consens,
Bătând țărmul cu inima lumii-n dezastrul
Mister, al iubirii... Înecând rațiuni de nonsens...
15.11.2010
Posteaza comentariu
Sponsori