Podul

Autor : Agafia Dragan
Agafia Dragan
92 Vizualizari
Staţi şi azi la poartă zidiţi în aşteptare,
Ca două cruci de lemn curtate de uitare.
Estompându-se-ncet în cimitirul de fum,
Câteva amintiri aleargă pe vechiul drum.

De lapte cald, de cânepă uscată la soare,
Visând câmpuri de culori ţesute în ştergare,
De iarbă sub coasă, de fânul urcat în şură,
Mireasmă în odihna amiezilor de vară.

De pere coapte, de prune strivite-n livadă,
Plecate-n iarbă preaplinul de roade să-şi vadă.
Scârţâitul albastru sculptat în vechea poartă,
Ascundea răcoarea codrilor urcati pe coastă.

Era un dud în faţa casei, cu dude negre, mari,
Un măr bătrân încovoiat de mere albe, tari.
Gurghiul culegea arama mierii din amurguri
Și soarele poftea dulceața viei prinsă-n struguri

Era și tinerețea cu ochi de chihlimbar,
Cu iele-n horă juca și nu avea habar.
Acum, sunt eu la cap de pod, o aşteptare,
O lumea în amurg încet cu voi dispare.
Posteaza comentariu
Sponsori