"Poem cu tine, primavară, cna și mig-uri”

Autor : Paulseling
Paulseling
42 Vizualizari
Mi-e somn și mă copleșesc toate amintirile,

vin peste mine ca niște clisee decupate dintr-o lume absurdă,

cât de frig poate fi acum în canada aia albicioasă

bunul meu prieten vlad stanilă

îmi scrie din capitala unei americi osedate de răzbunare:

“ticule, unde dracului ești și de ce nu mai vii? ”

pe când eu pilotez prin vise de ceară,

adulmec mirosul de kerosen de pe fuselajele avioanelor

ce se odihnesc pe pista aeroportului otopeni

se îmbâcsesc toate în patria asta învelită în praf de cacao

cna-ul, ca o gospodină pudică, și-a pus bigudiuri în păr

și ne prezintă lumea așa cum vrea “…marș mă de-aici! ” (1)

după blocuri un băiețel răgnește “țară, țară vrem ostași”

e ceva în neregulă în tot acest tablou

în care cad mig-urile prin curțile oamenilor

în timp ce la televizor ni se spune day by day că suntem în nato

ca și cum am fi in heaven

acolo unde toată iarba e verde

și mai tragem un fum, mai plutim înspre înverzitele vise

pe schiuri, pe role, spre nesfârșite abise

dar eu vroiam să îți vorbesc despre parfumul florilor proaspete,

despre cum ard să simt un pic soarele zilei de azi,

mi se făcuse o poftă nebună de a mă îndrăgosti azi de tine,

mi se făcuse de alergat prin cuvinte și de găsit gesturi unice,

mi se făcuse de refugiat în priviri și atingeri

vroiam să ies, să bat un pic străzile, să mă bucur împreună cu ele

de vreme, de fețele oamenilor împrimăveriți,

mai știi când îți spuneam că în mintea mea se generează universuri

interioare?

acesta e unul dintre ele și numai tu ești “vinovată”

de nebunia asta stârnită în mine

te visez și mă zbat ca un damnat în valurile înspumate

navighez pe sub bolțile timpului cu pistolul la tâmplă

în timp ce andrei vrea să vorbească în direct, sună la “generația @” (2)

îi răspunde o domnișoară și îi spune că …e în reluare

dar la noi totul e în reluare, filmele, știrile, viața,

maya se latră pe balcon cu prietenii ei patrupezi de la alte etaje

eu nu o să mor azi și nici mâine probabil

deși vreau să îți spun că nu mă mai tem de nimic

din larg se îndreaptă spre mine corăbii de sticlă

pline cu portocale imprimate cu urma sărutului tău efemer,



și ca toate să fie cum trebuie,

la un show teve matinal sună unul și povestește în direct țării

cum s-a visat el tarzan. (3)



_________________________

(1) citat din art.39 – “irefutabil” al trupei vocal-instrumentale

“paraziții”

(2) aceste fapte sunt reale și chiar s-au întâmplat

(3) idem cu pct.2
Posteaza comentariu
Sponsori