Poezie

Autor : Nicolae Ler
 
114 Vizualizari
În locul irişilor blestemaţi de lumină
Se zăreau, din mii de gene, două -
Cele mai smălţuite de încordare,
Cele mai ascuţite de vârstă,
Două femei îndepărtate străbătând prin ciurul raţiunii
Aşa teribili cum arată pereţii ce despart tot roşul de plânset
Te vezi trecându-i prin tine şi brusc te trezeşti înflorit
O nouă imagine se satură de tine
şi numai o panglică de transpiraţie îţi sugrumă
femeia visată
paşii mei plouau pe străzi
iar eu nu făptuiam decât o trăire a mersului până la perete
o floare dinţată, cu pistilul înconjurat
de flăcările epocii de piatră
se hlizea în viitor încă nestinsă, aşteptând să renască
- suflu pierdut, ritm de conştiinţă, martir al naşterii ideilor
Se zăcu în sine un fantastic şi se mândri cu libertatea
De a săvârşi nimicurile asemenea unor nimeni
Din alcoolul muzicii se prăbuşiră în praf pelicule
Înjunghiate de ritm
Zgâriind caldarâmul ca nişte tocuri desfrânate
Posteaza comentariu
Sponsori