Povestea omului sarman

Autor : Zamfira Georgian-ionut
Zamfira Georgian-ionut
343 Vizualizari
Un om se tot ducea la targ sa cumpere faina
Dar bani n-avea era si surd vanduse si-o gaina
Avea trei copilasi acas' si o nevasta dura
Si-l cicalea pe bietul om fiind si rea de gura

Satul biet omul intr-o zi isi ia toporu-n spate
Se-avanta pe carari pusti pe drumuri ne-umblate
Era nervos...prea suparat cu inima-mpietrita
Si nu putea ca sa-si mai vada familia chinuita

Feciorul lui era barbat de 14 ani jumate'
Fugea dupa fetite-n sat..fugea in miez de noapte
Dar nu avea noroc mereu ca sa gaseasca fata
Decat cu portofelul gros ca sa achite plata

Si doua surioare-avea mai mari el fiind mezinul
Gustase viata pas cu pas stiind ce este chinul
La scoala nu se mai duceau asteptand sa vina vara
Si tot priveau catre apus in mana cu tigara

Vroiau sa-si faca-o cariera ca playboy in revista
Si la televizor s-apara cu cea mai mare-artista
Dar visul lor s-a spulberat cand a picat tavanul
De la cutremurul ce-a fost s-a inecat tiganul

Sa revenim la vechiul drum ce tatal il colindase
Cand a plecat printre straini in jurul orei sase
A poposit intr-un tarziu la Carciuma lui Lae
C-avea urgentele nevoi sa le produca-n baie

Cand gongul crasmei a batut cu totii se carase
Dar bietul om tot n-a plecat caci somnul il furase
Nici Lae nu a indraznit sa-l izgoneasca-n noapte
Si l-a lasat cu somnu-adanc in lacrimi sa se scalde

A doua zi l-a intrebat de ce plangea sarmanul
Si i-a raspuns si bietul om caci cauza e banul
Avea acasa trei copii si o nevasta dura
De care azi nu mai stia cu totii ce indura

Cand bietul om ii povestea ca teama il cuprinse
Ca nu avea nici ce manca...Lae incremenise
Ia oferit ca ajutor o slujba in gradina
Sa aibe grije de vitei si de a lui vecina

Sarmana si ea a avut o viata chinuita
Si sotul ei a parasit-o cand ea era gravida
Acum isi creste ingerasul iar eu ii sunt dator
Ca m-a scapat din ghiara mortii...de lama de topor

Ieri Dumnezeu mi te-a trimis la carciuma la mine
Vazandu-te ne-ajutorat a vrut sa-ti fie bine
Familia ti-oi ajuta c-asa este menit
Sa ajut oameni chinuiti ca sunt mai instarit

Acuma vreau ca sa-mi promiti ca ma ajuti cu casa
Si pe vecina daca poti ca ea intinde masa
Cand vei pleca pe drumul tau mi-e martor Dumnezeu
De grija ta ce-a mai de pret o sa ma ocup eu

Trecura sase-sapte luni si teama il cuprinse
Caci si-a visat intr-un tarziu sotia ca murise
Vazand ca e nelinistit si-a dat si Lae seama
Cat de curand el va pleca caci il cuprinse teama

A doua zi la un pahar stateau si ei de vorba
Si bietul om tot mesteca cu lingura in ciorba
A spus ca va pleca in zori spre casa lui natala
Caci gandurile l-au rapus mai rau decat o boala

Si pentru tot ce a facut sateanul pentru Lae
Promisiunea-i un cuvant care nu se indoaie
Si i-a sarit in ajutor cu bani si alimente
Si-n zambete s-au aratat momentele perfecte

Plecara-n graba bietul om cu zambetul pe buze
Si se-ndrepta spre casa lui ca gandul il rapuse
Si-ajunge el intr-un final la casa parinteasca
Si isi vazu' copii dragi cu lacrima frateasca

In doliu sufletul si-a prins vazand sotia moarta
Si lacrimile tot curgeau dand vina pe-a lui soarta
Dar n-a fost vina nimanui caci a murit de boala
Si singuratic se simtea in camera lui goala

Chiar daca uneori era putin cicalitoare
Sotia lui ea se numea si raza lui de soare
Si-oricat ar fi un om de rau din dragoste te iarta
De ai gresit in fata lui...te iarta inc-odata

Sa nu crezi omule-n minuni cand ai minunea-n casa
Sa nu mai crezi nici in minciuni si nici in vorba falsa
Sa crezi in tine c-ai sa poti sa treci de orice greu
Caci ajutorul tau va fi chiar insusi Dumnezeu
Posteaza comentariu
Sponsori