POVESTEA UNUI RÂU

Autor : Anca Crasneanu
Anca Crasneanu
414 Vizualizari
Alerg prin câmpul vesnic plin de maci
Fac tumbe-n lanul cald și auriu de grâu,
Ajung într-un târziu la malul unui râu
Acolo pe tine, pribeag, zărindu-te cum zaci.

Tu privirea nu ți-o întorci spre mine nici-o clipă
Mă apropiu de tine, încet mă misc, nu în pripă,
Să nu spulber gându-ți din mintea-ți buimacă
Lăsându-ți privirea deasupra apei să zacă.

Mă așez lângă tine, stergându-mi fruntea de sudoare
Am alergat de zori, să te întâlnesc sub soare,
Dar tu anemic privirea ți-o muți dintr-o dată
În mijlocul apei, ce oglindește privirea-ți speriată.

E liniște-n jur, e cald....și mi se pare
Că vântul deloc azi nu adie sub soare.
Doar pasări se aud ciripind un cânt în cor
Peștii din apă miscându-se unduitor, mâncare vor.

Un greier jucăuș face acorduri în tril ritmat
Reușind să ajungă din salt în salt,
Sub aripa unei frunze uscate de soarele înalt
De alți câțiva confrați de ai săi fiind urmat.

Îți aud răsuflarea acum, parcă-n surdină
Ochii nu ți văd, că tu spre mine nu privești,
Lăsându-ți mâna-n apa cristalină
Ai reușit să speri câțiva pești.

Tresari din gândurile tale și te ridici să pleci
Un ultim gest m-a făcut să mă agat de mainile-ți reci,
Dar in zadar...m-am ridicat în picioare
Deja prea târziu...tu ai dispărut în zare.

Feeric răsună totul în jurul meu
Pe cerul albastru senin, zăresc parcă-un zmeu,
Ce gândul mi-l poartă-n neant euforic
Sculptând pe cer un vers istoric.

Îmi ridic privirea din apa acum învolburată
Abia atunci observ că s-a înserat,
Pornesc spre casă prin același lan de grâu
Lăsând in urmă cu regret-povestea unui râu.

09.02.2012
Posteaza comentariu
Sponsori