Presimţiri

Autor : Adam
 
90 Vizualizari
Din când în cănd se aude un glas în inima mea,
Şopteşte în şoaptă ceva...
Dar inima tocmai atunci strigă, fără încetare,
Că-i singură şi noapte-i mare.

Inimă, nu striga!
Rostul nu-l strica...
Ascultă şoapta în tăcere
Şi vei bate altfel, cu altă vrere...

Din când în când văd ce vreau de mult timp să văd,
Tocmai atunci ochii clipesc, ce prăpăd!
Când ochii se redeschid a dispărut,
Of ochilor, clipiţi prea mult!

Când simt că aerul din jurul meu e ca odată,
Fac loc, împing umbrele cu puterea toată.
Pentru că simţul îmi dispare dintr-o neştiută pricină,
Scutur revoltat aerul de a sa lumină.

1 mai 2019
Posteaza comentariu
Sponsori