Primăvara eternă

Autor : Traian Vlaicu
Traian Vlaicu
139 Vizualizari
Când Dumnezeu lumea a făcut,
Probabil cu primăvara a început.
Integrate toate într-o armonie universală,
S-a pornit la drum în paşi de gală.

De atunci multe s-au schimbat sub soare,
Aşteptăm acum o primăvara mare.
Care să înghita toţi nămeţii de indiferenţa,
Rod al iernii sufletelor cu carentă.

Vino primăvara să topeşti chiciura din vorbe,
Să stingi cu ploi de mai pornirile acerbe,
Să plantezi in fiecare om,
Un soi de bine, cât-un pom.

Vino acum şi nu mai pleca iara,
Rămai şi in locul prietenei tale, Vară.
Stai o jumătate de an sa ne aranjezi,
Iar la anul poti să vi să ne evaluezi.

Dacă poti rezolva pe un an şederea ta la noi,
Vor înmuguri mulţi oameni de soi.
Mai e un pas şi vor rodi destul,
Încat să-i schimbe definitiv şi pe restul.

Dar ce-ar fi primăvara dacă nu ştiu cum,
Tu n-ai mai pleca nicicând la drum.
Promit ca-ţi dau ce vrei de la mine,
Adun şi de la alţii orice pentru tine.

În loc de arşiţa neputinţei,
Vom avea mereu căldura credinţei.
În loc de ploi nelimitate de păcate,
Vor curge râuri de sinceritate.
În loc de îngheţul sângelui de frică,
Vor fi valuri de ghiocei ce se ridică,
Deasupra noastră, a tuturor,
S-acopere urâtul cu dalbul lor.

25 ianuarie 2019
Posteaza comentariu
Sponsori