Printre nori - Cu glas stins

Autor : Th3Mirr0r
Th3Mirr0r
138 Vizualizari
PRINTRE NORI

~ IV ~



*** Cu Glas Stins ***

Rece, apa, tremură,
Printre pietre,
Rostogolind frecvenţe
Şi-o simt,
Cu glas stins…

Cu glas stins,
Mă cheamă;
Îmi cheamă mintea, către ea,
S-o hrănească;
S-o îmbete;
Doar-doar s-o linişti;

Structuri de gânduri,
Şterse, dure, ca piatra, se farmă,
Desprinse în cete,
Urlând în bezna enormă,
Scântei, răsfirate, în aer,
Linii intermitente,
Brăzdate în luciu de oglindă;
O simt…
Răsufla în urechea mea,
Încercând să mi se-apropie;
Mă iubeşte,
Vrea să-mi spună…
Şi…
Totuşi…
Glasu-i, e stins…

Glasu-i, stins,
Persistă, undeva, în depărtări,
E chiar acolo!..
Acolo!..
Şi privirea-mi caută…
Aprinsă de dor,
Dincolo de nori…

Cu glas stins,
Mă cheamă;
Îmi cheamă mintea, către ea,
S-o hrănească;
S-o îmbete;
Doar-doar s-o linişti…
Abia atunci,
Pentru întâia oară
Am ştiut…
Că într-o seară,
Îmbrăţişând-o,
Cu glas stins,
Voi muri…

©Th3Mirr0r
Posteaza comentariu
Sponsori