Privește lumina orhideei ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
114 Vizualizari
În pîntecul amurgului, precum axa infinitului, răsună stolul lacrimilor...

Hai, te îndemn să ridici cortina amintirilor, otrăvind idealul cheii ușilor –

Reamintind împreună, piesa minciunii hizlindu-se hilar: la calea irișilor!

Privește –mă, bravule brad cum îți rămîn loială, iubind adevărul durerilor!

Deschide Dumnezeule, pagina istoriei la clipa, luminării șeptarilor aleși...

Privește, bravule –mi brad cum admir înmugurirea ta, ce lin mi-o lași –

Ca dar suprem, la revederea belșugului orhideei, menite omagierilor...

Ajungi să privești, spre fereastra axei iubirii vulnerabile: integrărilor!

Citește-mă cu dorul avid, cînd înfloresc orhideele erei, abia cînd plec –

Ascultă sufletul, cum răsună în vibrația privirii tale, acut ca un bec!

Oh, rămîi lîngă primăvara clipei cristalizate, privindu-mă doar sec...

Prefă-te, în răsăritul nemărginit cu acele îmbrățișări ce nu mai trec!

Cînd Cartea Vieții, va deschide pagina la fereastra compasiunii

Ne vom deveni, suflete unificate în misterul tăcerii comuniunii.

Întreabă pe Dumnezeu, de absența mea la jarul avid al pasiunii...

Privește, te rog idealul meu năruit, distrus de amarul minciunii!

Dacă relativitatea ar devenii astrală, oare șeptarii fluturilor ar zbura...

Spre brațele speranței, dînd naștere embrionului erei de –a putea ura

Omenirii, oda demnității și a simțului uman, distrugînd acut, ura!

Privește, bravule –mi brad cum răsună goarna, dincolo de lyra...


(15 Decembrie 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori